Cum să identifici Buretele țiganului (Bătrânul Pădurii)

Pentru a identifica corect Buretele țiganului (Bătrânul Pădurii) (Strobilomyces strobilaceus), verifică fiecare dintre aceste caracteristici în ordine. Identificarea greșită este cea mai frecventă cauză a intoxicării cu ciuperci, așa că verifică întotdeauna cu mai multe surse.

Identificare pas cu pas

1. 1

   Pălărie

   Formă, culoare, textura suprafeței și diametru.

   Pălăria are un diametru de 4-15 cm, este hemisferică la început, apoi convexă, adesea aproape plană la maturitate. Suprafața este acoperită dens cu solzi mari, fibroși, ridicați, de culoare negru-cenușiu sau negru-maroniu, pe un fond mai deschis (alb-cenușiu), ceea ce îi conferă un aspect 'lânos' sau 'solzos'. Marginea pălăriei poartă adesea resturi ale vălului parțial. La apăsare sau tăiere, pălăria se înnegrește rapid.

2. 2

   Lamele

   Atașarea la picior, culoare și distanță.

   Tubișoarele sunt albe la tinerețe, apoi gri sau negricioase, scurte, cu pori mari, unghiulari, de aceeași culoare cu tubușoarele. Porii sunt de culoare alb-murdar sau gri-cenușiu, devenind negri la atingere sau rănire. Sunt adnate (lipite de picior) sau ușor decurente.

3. 3

   Picior

   Lungime, formă, suprafață și inel.

   Piciorul are 6-15 cm înălțime și 1-3 cm grosime, cilindric, fibros, cu o bază adesea îngroșată. Este plin și tare. Culoarea este similară cu cea a pălăriei, gri-negricioasă, acoperită cu solzi persistenți, lanținoși, subțiri, care formează un fel de rețea. Prezintă un inel membranos, care poate fi persistent sau evanescent, de culoare închisă, cu marginea acoperită de solzi subțiri.

4. 4

   Carne

   Culoare, textură și reacție la tăiere.

   Carnea este albicioasă sau ușor gălbuie, groasă și tare. La tăiere sau lovire, își schimbă culoarea rapid în roșu, apoi în gri-negru. Are un miros slab, plăcut, și un gust dulceag, dar uneori ușor acru.

5. 5

   Corp fructifer

   Modelul general de creștere.

   Are corpuri fructifere de dimensiuni medii spre mari, cu o pălărie distinctivă, solzoasă și un picior cilindric.

6. 6

   Habitat

   Unde și pe ce substrat crește.

   Crește solitar sau în grupuri mici, pe sol, în păduri de foioase (stejar, fag), dar și de conifere (brad, pin), preferând solurile acide. Este o specie micorizică.

Fapte cheie

Suprafața pălăriei

Uscată, solzoasă, scuamoasă, fibroasă. Solzi mari, negri, ridicați pe un fond mai deschis.

Forma de creștere

Micorizică, solitară sau în grupuri mici.

Amprenta sporilor

Negru-purpuriu, negru-brun sau negru ca funinginea.

Culoarea corpului

Negru-cenușiu sau negru-brun, cu carne albicioasă care se înnegrește rapid la contact cu aerul.

Miros

Slab, plăcut, ușor fructat.

Schimbarea culorii la tăiere

Roșu, apoi gri/negru.

Înălțime

6-15 cm

Diametrul pălăriei

4-15 cm

Caracteristicile corpului fructifer

• Atașarea lamelelor: Adnate sau ușor decurente (pori)
• Forma piciorului: Cilindric, adesea îngroșat la bază
• Suprafața piciorului: Fibros, solzos, cu solzi persistenți; adesea cu un inel membranos, solzos
• Inel: Prezent, membranos, de culoare închisă, solzos, dar poate fi evadescent la exemplarele mature.
• Secțiunea piciorului: Plein

Explorează Buretele țiganului (Bătrânul Pădurii)