Cum să identifici Trufă de deșert

Pentru a identifica corect Trufă de deșert (Terfezia arenaria), verifică fiecare dintre aceste caracteristici în ordine. Identificarea greșită este cea mai frecventă cauză a intoxicării cu ciuperci, așa că verifică întotdeauna cu mai multe surse.

Identificare pas cu pas

1. 1

   Pălărie

   Formă, culoare, textura suprafeței și diametru.

   Nu există o pălărie distinctă, corpul fructifer fiind o masă compactă.

2. 2

   Lamele

   Atașarea la picior, culoare și distanță.

   Nu prezintă lamele, fiind o ciupercă ascomicetă subterană.

3. 3

   Picior

   Lungime, formă, suprafață și inel.

   Nu prezintă picior distinct.

4. 4

   Carne

   Culoare, textură și reacție la tăiere.

   Gleba (pulpa internă) este inițial albicioasă și fermă, devenind ulterior marmorată, cu vene sterile albicioase sau gălbui care alternează cu zone fertile (peridii) de culoare maro-roșcată, maro-violacee sau chiar negricioasă la maturitate. Consistența este cărnoasă, fermă, dar nu la fel de elastică precum la trufele europene (Tuber spp.). Mirosul este plăcut, pământos, ușor dulceag, uneori cu note de nucă sau ciupercă proaspătă. Gustul este blând, agreabil.

5. 5

   Corp fructifer

   Modelul general de creștere.

   Corpul fructifer (ascoma) este tuberiform, neregulat, globulos până la lobat, cu dimensiuni variind de la 2 la 10 cm în diametru. Culoarea exterioară este variabilă, de la alb-gălbui la ocru deschis, maro-roșcat sau chiar maro închis, adesea cu pete mai închise. Suprafața este netedă sau fin tomentoasă, uneori cu crăpături superficiale la maturitate. Se dezvoltă complet subteran sau parțial expus la suprafața solului.

6. 6

   Habitat

   Unde și pe ce substrat crește.

   Crește subteran în soluri nisipoase, calcaroase, în regiuni aride și semiaride. Formează asociații ectomicorizice cu rădăcinile plantelor din genurile Cistus (în special Cistus monspeliensis, Cistus salviifolius) și Helianthemum (ex: Helianthemum guttatum, Helianthemum sessiliflorum). Preferă zonele cu vegetație scundă, deschisă, adesea în apropierea tufișurilor gazdă. Este o specie termofilă, adaptată la condiții de secetă.

Fapte cheie

Suprafața pălăriei

Nu are pălărie. Suprafața corpului fructifer este netedă sau fin tomentoasă.

Forma de creștere

Subteran, solitar sau în grupuri mici.

Amprenta sporilor

Nu se aplică pentru ciupercile subterane. Sporii sunt eliberați în interiorul glebei.

Culoarea corpului

Alb-gălbui, ocru deschis, maro-roșcat, maro închis, adesea cu pete mai închise.

Miros

Plăcut, pământos, ușor dulceag.

Schimbarea culorii la tăiere

Nu se învinețește. Gleba își schimbă culoarea la maturitate, devenind marmorată cu zone fertile mai închise.

Înălțime

Nu se aplică, corpul fructifer este subteran.

Diametrul pălăriei

2-10 cm (diametrul corpului fructifer).

Caracteristicile corpului fructifer

• Atașarea lamelelor: Nu are lamele.
• Forma piciorului: Nu are picior.
• Suprafața piciorului: Nu are picior.
• Inel: Nu are inel.
• Secțiunea piciorului: Nu are picior.

Explorează Trufă de deșert