Cum să identifici Poliporul artiștilor

Pentru a identifica corect Poliporul artiștilor (Ganoderma adspersum), verifică fiecare dintre aceste caracteristici în ordine. Identificarea greșită este cea mai frecventă cauză a intoxicării cu ciuperci, așa că verifică întotdeauna cu mai multe surse.

Identificare pas cu pas

1. 1

   Pălărie

   Formă, culoare, textura suprafeței și diametru.

   Pileul (membrul superior) este verucos, neregulat, cu zone concentrice. Culoarea variază de la brun-cenușiu la gri-negricios sau brun-roșcat, fără o crustă lucioasă distinctă. Marginile sunt rotunjite, groase și albe sau crem-gălbuie la exemplarele tinere, devenind maronii odată cu maturizarea. Suprafața pileului este mată, cu zone de depuneri de spori maro-roșcate.

2. 2

   Lamele

   Atașarea la picior, culoare și distanță.

   Nu prezintă lamele (gills). Suprafața himenială (inferioară) este poroasă, de culoare alb-crem sau alb-gălbuie, devinind brună la lezionare (zgâriere) și se închide la culoare, permițând desenarea pe ea. Porii sunt mici, circulari, cu o densitate de 4-6 per mm. Tuburile sunt stratificate, de culoare mai deschisă decât carnea, cu o grosime de până la 20 mm la fiecare strat anual.

3. 3

   Picior

   Lungime, formă, suprafață și inel.

   Nu prezintă picior (stem) evident. Este o ciupercă sesilă, adică se atașează direct la substrat printr-o bază largă.

4. 4

   Carne

   Culoare, textură și reacție la tăiere.

   Carnea (contextul) este dură, lemnoasă, de culoare brun-roșcată, fără zonare evidentă. Mirosul este ușor fungic, gustul este amărui. Este stratificată în cazul specimenelor perene, arătând straturi de tuburi de-a lungul anilor de creștere.

5. 5

   Corp fructifer

   Modelul general de creștere.

   Fructificația este perenă, de consistență lemnoasă spre suberoasă, de dimensiuni mari, adesea masivă, semi-circulară sau în formă de copită. Poate atinge 10-80 cm lățime, 5-30 cm proiecție și 5-20 cm grosime. Adesea are o bază largă de atașare la substrat.

6. 6

   Habitat

   Unde și pe ce substrat crește.

   Crește solitar sau în grupuri mici, pe trunchiurile copacilor vii sau morți, în special foioase (fag, stejar, arin, mesteacăn, salcie), dar ocazional și pe conifere. Este o specie saprofită și parazită, provocând putregai alb.

Fapte cheie

Suprafața pălăriei

Mată, cu zone concentrice, verucoasă, fără crustă lucioasă, adesea cu depuneri de spori maro-roșcate.

Forma de creștere

Sesilă, în formă de copită sau semicirculară, adesea robustă și masivă.

Amprenta sporilor

Maro-roșcat închis.

Culoarea corpului

Brun-cenușiu până la negricios pe suprafața superioară, alb-crem pe suprafața poroasă inferioară.

Miros

Ușor fungic.

Schimbarea culorii la tăiere

Nu, dar suprafața poroasă inferioară se înnegrește la zgâriere.

Înălțime

Fructificațiile pot atinge o grosime de 5-20 cm.

Diametrul pălăriei

10-80 cm lățime și 5-30 cm proiecție din substrat.

Caracteristicile corpului fructifer

• Atașarea lamelelor: N/A (polipor)
• Forma piciorului: N/A (sesilă)
• Suprafața piciorului: N/A
• Inel: Nu (nu are picior)
• Secțiunea piciorului: N/A

Explorează Poliporul artiștilor